Centenarul. O sută de ani de istorie, emoție, sacrificii, plase rupte, bugete improvizate și speranțe reciclate anual. Și ce moment mai potrivit să transformi aniversarea într-un curs intensiv de dezamăgire colectivă?
La CSM Reșița, anul festiv a început cu promisiuni. Discursuri despre tradiție, despre identitate, despre “spiritul rossoner”. S-a vorbit apăsat despre promovare. Despre viitor. Despre seriozitate. Cupa? Un detaliu. Până când n-a mai fost nici măcar atât.
Meciul cu Poli în Cupă. 1-0 și drum bun. La final, cei aproximativ o sută de reșițeni din tribună au avut tupeul să fie supărați. Greșeala lor capitală. Jucătorii și staff-ul au explicat indirect că obiectivul e promovarea, nu trofee secundare. Argument logic. Doar că între timp s-a bifat și eliminarea, și ratarea play-off-ului. Eficiență dublă.
Suporterii au vrut un egal cu Chindia. Un egal cu Sepsi. Nu trofee europene. Nu statuie în centru. Un egal. Atât. Dar în anul Centenarului probabil că și egalul trebuie aprobat prin hotărâre de consiliu.
La ultimul meci, seria slabă a fost din nou pomenită. Normal, pentru că memoria suporterului ține mai mult decât două conferințe de presă. Și, inevitabil, “băieții în ghete” au reacționat. Căpitanul Alin Dudea a fost primul la replică. Lider în dialogul cu tribuna. În teren, statistica e mai tăcută.
Prelungiri de contracte făcute strategic în urmă cu două săptămâni. Mesajul a fost clar: stabilitate. Continuitate. Încredere. Practic o plasă de siguranță înainte ca scara să fie urcată. Sau coborâtă.
Suporterii, aceiași care umplu stadionul când e bine și rămân când nu e, au ajuns să ceară rezilieri. Nu din răutate. Din frustrare. Pentru că Centenarul nu înseamnă doar tricouri aniversare și bannere frumoase. Înseamnă respect pentru istorie. Iar istoria nu se hrănește cu scuze.
Primarul a susținut clubul. Bugetul a venit. Sprijinul a existat. Dezamăgirea, din păcate, a venit și ea, la pachet. Ultrasii și suporterii obișnuiți nu sunt dușmani. Sunt barometrul. Când huiduie, nu cer luna. Cer semne că munca din teren reflectă promisiunile din birouri.
Centenarul trebuia să fie o sărbătoare. A devenit o lecție despre cât de repede se poate eroda entuziasmul. La o sută de ani, CSM Reșița nu are nevoie de explicații nervoase către tribună. Are nevoie de rezultate. Pentru că în fotbal memoria e lungă, dar răbdarea are limită.
Istoria nu se ceartă cu suporterii. Istoria se apără pe teren.
No responses yet