În 2026, CSM Reșița împlinește 100 de ani și visează din nou la prima ligă. Galeria a pregătit deja eșarfa și tricoul retro, iar alte surprize sunt în lucru.
Data de 16 mai, când în Valea Domanului se împlinește un secol de fotbal, cade într-o zi de sâmbătă. Adică zi de meci, fără a se ști însă de pe acum dacă Reșița va juca acasă sau în deplasare. Cert este că se pregătește o coregrafie specială realizată de Guardia Rosso-Nera, galeria cu 48 de membri cotizanți, a căror inimă arde pentru club.
De ceva timp, băieții conduși de liderul Marcel Gușcă lucrează la o pânză de 100 mp. Ar fi fost simplu să imprime un banner, dar nimic nu se compară cu mirosul de vopsea și lacrimile provocate de diluant.
Se dorește o imagine cât mai bună pentru clubul aflat la centenar. Tricoul retro, pentru care a fost aleasă o emblemă din anii ’70, păstrează imperfecțiunile de acum 80-90 de ani. Eșarfa este și ea pregătită, alături de căciuli și brelocuri cu însemnele clubului, toate putând fi achiziționate fie de la sediul clubului, fie prin intermediul paginii de Facebook Fan CSM Reșița.
Clubul se va implica, la rândul său, pentru a marca centenarul, însă, conform lui Marcel Gușcă, evenimentul oficial ar putea avea loc pe 17 mai. S-a dorit organizarea unui meci amical cu o echipă bine cotată, poate chiar din străinătate. Însă, la acea dată, echipele sunt în plin campionat, astfel că o variantă accesibilă ar putea fi un meci de old boys.
100 de ani de fotbal, 30 de ani de pasiune
Din cei 100 de ani de existență ai clubului din Valea Domanului, ultimii 30 coincid cu existența galeriei Guardia Rosso-Nera, aflată și ea la moment aniversar.
Pentru Marcel Gușcă, trei decenii par o veșnicie, însă își amintește ca ieri ziua de 10 iulie 1995. Atunci, un grup de tineri care au înțeles că trebuie să se implice pentru echipă și să fie trup și suflet alături de club au pus bazele Guardiei Ultra, o brigadă mică din care avea să se nască galeria pe care o cunoaștem astăzi. În 1996, o parte dintre membrii fondatori s-au desprins, nu din vreo discordie, ci din dorința unei organizări mai bune. Așa a luat naștere Guardia Rosso-Nera.
În 1997, CSM Reșița promova în Divizia A. Promovarea a atras mulți suporteri, majoritatea tineri, care s-au alăturat Guardiei Rosso-Nera, lăsând în plan secund Guardia Ultra.
„Din nucleul de la mijlocul anilor ’90, cinci-șase suntem și acum pe metereze. Mă bucur că suntem alături de echipă de atâta timp, dar mai mult mă bucur că vin din urmă alți tineri. Au învățat de la noi, vor prelua steagul și am încredere că Guardia va rămâne pe mâini bune”, afirmă Marcel Gușcă.
În suflet i-au rămas cele trei sezoane petrecute de CSM Reșița în Divizia A, în perioada 1997-2000. Primul an a fost unul nebun, cu 12.000 de spectatori în tribune la meciurile cu echipe de pluton și 14.000-15.000 la partidele cu formațiile puternice. Dealurile din spatele tribunelor erau pline, la fel și blocul aflat în construcție din zona peluzei dinspre oraș.
Reșița, nou-promovată, s-a dovedit o echipă peste așteptări, încurcând calculele marilor forțe ale campionatului. A încheiat primul sezon pe locul 7, cu 51 de puncte. Rezultatele și afluxul impresionant de spectatori au atras atenția întregii țări. Lumea nu doar venea la stadion, ci crea o atmosferă continuă, în picioare, încurajând echipa fără oprire.
„Atunci, Reșița a avut o generație de aur, majoritatea fotbaliștilor fiind originari din Caraș-Severin. Din anii ’70 și începutul anilor ’80, nu a mai existat o echipă atât de valoroasă. Din păcate, cei care au urmat nu s-au ridicat la același nivel. Antrenor în primul an a fost Ioan Zdrobiș, care a obținut rezultate frumoase. Sincer, nici noi nu am crezut foarte mult în el la început. Rezultatele au venit și pe fondul elanului promovării și al faptului că multe echipe nu ne-au luat în serios”, își amintește liderul suporterilor.
Lupta pentru identitate
După retrogradarea din 2000, clubul a fost preluat de omul de afaceri Dinel Staicu. A urmat desființarea și reînființarea, fără palmares. A început o luptă de zece ani pentru recuperarea acestuia, Marcel Gușcă bătând la ușile Consiliului Județean Caraș-Severin și Primăriei Reșița.„Nu s-a implicat nimeni pentru recuperarea palmaresului. Ne gândeam chiar să facem o chetă între suporteri. Din fericire, la scurt timp după ce Ioan Popa a preluat primăria, am fost chemat la discuții. A promis că se va implica și s-a ținut de cuvânt. Ulterior, palmaresul a fost recuperat”, spune Marcel Gușcă.
Astfel, CSM Reșița se poate mândri în continuare cu titlul din 1931 și Cupa României din 1954.
Spre Superligă
În 2024 a fost înființată Asociația „Toți pentru Metalul Reșița”. 80% dintre membri sunt și membri ai Guardiei Rosso-Nera, fără a face însă parte din conducerea asociației.
Legea permite asocierea între cluburi, primării, consilii județene și o firmă privată. În cazul Reșiței, partenerul este AquaCaraș. Prin această formulă juridică, clubul are drept de promovare în Superligă, spre deosebire de alte structuri care nu îndeplinesc condițiile.
Asociația oferă o mai bună organizare a suporterilor și posibilitatea atragerii de sponsori sau donații prin formularul 230 (3,5% din impozitul pe venit). Oamenii nu plătesc nimic în plus, ci redirecționează o parte din impozitul deja achitat.
În prezent, asociația are o situație financiară solidă și a sprijinit clubul în mai multe rânduri. Un exemplu recent este refacerea băncilor de rezerve, realizată cu sprijinul lui Alin Torma.
Drumul spre Superligă trece însă prin play-off, obiectiv îngreunat după înfrângerea cu Chindia Târgoviște. Urmează deplasarea la Sfântu Gheorghe, meciul de acasă cu liderul Corvinul Hunedoara și apoi deplasarea la Șelimbăr. CSM Reșița își va juca șansa până la capăt, pentru a prinde barajul și, eventual, promovarea în anul centenarului.
Stadionul necesită investiții pentru a corespunde cerințelor Superligii. A fost adusă nocturna de pe fostul stadion „Dan Păltinișanu” din Timișoara, iar la nivelul Primăriei se discută despre acoperirea unei tribune și îmbunătățirea gazonului. Există un proiect depus la CNI pentru reabilitarea arenei.
Viață de suporter
Deplasările înseamnă sute de kilometri, nopți petrecute pe drum și cheltuieli consistente. Aproximativ 25 de suporteri merg constant după echipă.
„Când echipa aduce puncte din deplasare, simțim că și noi am pus umărul. Cu nevestele e simplu: mai întâi a fost echipa, apoi căsătoria. Altfel nu cred că ar fi acceptat”, spune, zâmbind, Marcel Gușcă.
Pentru CSM Reșița, povestea continuă de 100 de ani. Pentru Guardia Rosso-Nera, abia au trecut primii 30.
Foto: Facebook CSM Reșița + Arhiva personală Marcel Gușcă
No responses yet