Fotbal juvenil, Paraziții și Marea Evanghelie a Bunului Simț pe Teren
Există momente în fotbalul juvenil când te simți ca la un concert al trupei Paraziții, doar că băieții de pe teren nu cântă, ci improvizează versuri „originale”, demne de un premiu pentru Creativitate Vulgară. Așa s-a întâmplat și ieri, când am văzut o postare despre un meci la copii: felicitări, poze, emoticoane, inimioare… și în comentarii, surpriza-surprizelor: antrenorul echipei învinse apărea ca un Socrate modern, fericit pentru victorie (a altora), dar scandalizat de cuvintele pe care micii gladiatori le-au aruncat prin aer.
Și uite-așa ajungem la întrebarea universal-valabilă:
„De unde știu copiii atâtea cuvinte pe care nici Google Translate nu le găsește?”
Ei bine, nu știm. Probabil că vin din misteriosul univers al școlii, de pe TikTok sau din cosmos, cine poate spune? Cert e că ajung să fie folosite fix atunci când un copil de 12 ani driblează pe lângă alt copil de 12 ani, iar în loc de „bravo, frate!”, auzi ceva ce seamănă cu un cântec de stadion, varianta pentru adulți.
Și pentru că toată epopeea asta are nevoie de un mesaj, iată Manifestul Bunului Simț în Fotbalul Juvenil, pe care-l dedicăm antrenorilor, părinților și tuturor celor care își pierd vocea pe margine, uneori în sincron perfect ca o „trupă vocal-instrumentală”:
Dragilor…
Dacă tot pregătiți generația viitoare de fotbaliști, poate merită să-i învățați să joace frumos nu doar cu mingea, ci și cu gura. Pentru că, surprinzător sau nu, fotbalul nu e un concurs de cine are replicile mai picante.
Dacă un copil înjură, scuipă adversarul sau face gesturi din alea transmise de la o generație la alta pe sub bancă la școală — e momentul să intervină educatorul din voi, nu doar antrenorul care numără pasele.
Nu joci frumos și cu spirit sportiv?
Poftim frumos pe bancă două etape! Ai timp să reflectezi, să respiri, să-ți amintești alfabetul ne-vulgar.
Ai arătat un gest obscen?
Ture de teren. Multe. Alergi până uiți literele din injurătură.
Scuipi adversarul?
Asta e deja „nivelul premium” al lipsei de educație. Acolo se dă pachet complet: ture, bancă, discuție serioasă cu părinții, posibil și o lecție despre microbi.
Pentru că, în final, ideea fotbalului juvenil e simplă:
Să crești oameni înainte să crești jucători.
Că talentul poate să vină, să plece, să se piardă… dar bunul simț, dacă îl plantezi devreme, ține mai mult decât un sezon.
Și dacă antrenorii fac asta, poate într-o zi nu vom mai avea meciuri de U13 care sună ca un remix de Paraziții, varianta „explicită × 10”.
Până atunci, felicitări echipelor care câștigă, multă răbdare celor care pierd…
și succes tuturor celor care încearcă să țină fotbalul juvenil într-o zonă în care copiii sunt… ei bine, copii, nu solişti de hip-hop neautorizați.
No responses yet